Învață din nou să apreciezi…

sursă poză

Oprește-te! Stai pe loc. Trage puternic aer în piept și oxigenează-te! Fă un pas și fă-l cu îndârjire. E următorul pas din restul vieții tale.

Oprește-te pentru o clipă și uite-te în jurul tău. Privește pentru o secundă cerul plin de nori sau chiar picăturile de apă ce cad din văzduh. Lasă la o parte grijile, nevoile și speranțele deșarte. Azi este o nouă zi. O nouă zi din viața ta. O zi care de tine depinde să fie frumoasă.

Mi-e dor să merg pe străzile pline de fețe cunoscute din orașul meu natal, un oraș mic și cochet de altfel. Genul de oraș în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Fără să realizezi saluți pe stradă oameni cărora nu le cunoști numele. Știi doar că o dată pe zi sau pe săptămână drumul lor se intersectează cu al tău. Mi-e dor de surâsul persoanelor îngândurate, un surâs ieșit la suprafață ca răspuns la zâmbetul tău. Mi-e dor de oamenii ai căror rutină am cunoscut-o fără să vreau. Mi-e dor de salutul sincer al oamenilor dragi. Mi-e dor și doare.

Lucrurile firești acum sunt luate în derâdere. Ne împingem să prindem cel mai bun loc în față la concert, cel mai bun loc la cursuri, să traversăm primii la semafor. Și am uitat. Am uitat cum este să te oprești pentru o clipă din ritmul tău accelerat și să simți cum miroase primăvara, să îți aduci aminte cât de melodios cântă zăpada sub tălpi iarna. Ai uitat să apreciezi cerul senin și să identifici formele norilor ce îl însoțesc.

Oprește-te și fii fericit! În acel loc, în acel moment. Un zâmbet nu costă. Remediul unei probleme este un zâmbet, chiar și forțat. Nu costă nimic.

Am uitat să apreciem simplitatea. Lucrurile simple acum sunt lăsate deoparte pentru a putea să le facem loc cele superficiale. Oare de ce? Oare ce încercăm să suplinim? Ce încercăm să umplem?

Stai pe loc și rememorează sentimentul de atunci când erai mic și primeai o jucărie nouă. Era cel mai frumos moment, nu? Ne-am obișnuit să nu mai fim mulțumiți cu puțin. E normal. Cine-și doreșt asta? Ne dorim cea mai bună mașină, un telefon performant, un apartament perfect mobilat și utilat și un job pentru care să fim invidiați. Dar oare toate astea nu vin și cu niște responsabilități la pachet?

Trebuie să apreciem că existăm aici și acum. Să apreciem că ne-am trezit dimineața sănătoși și că avem puterea să ne dăm jos din pat. Avem puterea să ne ducem în spate toate greutățile. De fiecare dată când stai încruntat, gândește-te că poate cel care a stat azi dimineață în fața ta în metrou duce o povară mult mai grea pe umeri.

Și acum te întreb eu pe tine: tu cum ai “mobilat” la tine-n suflet?

Facebook Comments
  • Doinita

    Suflet frumos!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *