Despre mine la persoana a treia

 

Nu am fost niciodata o persoana extrovertita. Am considerat intotdeauna ca este bine sa vorbesti cand esti intrebat, cand ti se cere parerea sau cand ai ceva foarte important de spus. Si zilele trecute am realizat ca am atat de multe de spus. Poate lucruri in care te regasesti chiar tu.

Poate pare ciudat, dar astazi vreau sa va vorbesc despre Alice, despre mine la persoana a treia. Alice e un alter-ego. O farama a sufletului meu pe care incerc sa o aduc la suprafata cat mai des in ultimul timp.

Alice este o parte din mine pe care am reprimat-o in ultimii 8 ani. Si am decis sa o las sa iasa la joaca pentru ca mi-e dor. Mi-e dor de ea, de modul ei naiv, copilaresc si totusi sincer de a vedea lucrurile, de modul in care reusea sa puna accent si valoare pe lucrurile simple din viata.

Alice este tipa aceea tare, insa totusi gentila si cu capul pe umeri. Simplitatea ei si modul ei de a gandi sunt doua atuuri de care imi e dor. Nu toate lucrurile sunt albe sau negre. Sunt atat de multe lucruri gri, chiar si colorate daca asa ai puterea sa le vezi. Si aici ma va ajuta ea. Eu din trecut, eu din viitor.

Alice este licarirea pe care o vad in fiecare zi in oglinda in ochii mei, este cea mai buna parte din mine pe care am ferecat-o intr-o colivie si nu am lasat-o sa-si mai spuna cuvantul in nici un aspect al vietii mele. Si poate ca asta m-a facut sa fiu mai puternica sau poate ca nu. Poate ca odata ce Alice va iesi la suprafata si se va darama zidul care ne despartea bolovanii din trecut vor reveni din ce in ce mai mari ca un bulgare de zapada. Sau poate nu. Vom vedea, nu-i asa?

Alice, get out and play!

 

Facebook Comments