Poate…

Poate ca uneori,in viata trebuie sa inveti sa mai si pierzi. Poate ca nu trebuie sa fii mereu castigator, sau poate ca inainte de a deveni cu adevarat invingator, trebuie sa cunosti intai esecul. Poate ca uneori este nevoie sa mai si renunti, chiar daca nu vrei… poate ca trebuie sa inveti sa abandonezi un vis, un ideal, o speranta… atunci cand acesta iti face rau.

Poate ca inainte de a cunoaste adevarata fericire, este necesar sa simti si gustul lacrimilor. Poate ca suferinta te face sa apreciezi mai mult ceea ce ai…

Poate ca esecurile si greselile comise te fac mai intelept, poate ca doar simtindu-le pe pielea ta sau comitandu-le tu insuti inveti sa faci lucrurile mai bine, sa fii mai calm, si sa nu te mai arunci cu capul inainte.

Poate ca palmele primite iti fac pielea mai groasa, astfel incat loviturile viitoare nu vor mai putea sa te raneasca, poate ca vorba “orice sut in fund – un pas inainte” e mai adevarata decat cred.

Poate ca suferinta nu e totusi asa de rea… si poate ca nu ar trebui sa fie luata drept o pedeapsa. Dimpotriva, ca pe un dar, ca pe o lectie, ca pe o sansa de a invata ceva, ca pe o modalitate de a face din tine un om mai bun, mai calm, mai intelegator, mai matur.

Poate ca in loc sa ne tot intrebam “cu ce am gresit sa merit asta?” sau sa ne invinovatim pe noi sau pe altii de lucrurile care nu ies bine, si care ne dor, ar trebui sa multumim. Si sa privim mai atent in jur, nu la lucrurile pe care nu le putem avea, ci la cele care ne-au fost oferite…

Pentru ca intr-adevar, suferinta inalta omul.

Iar cele mai frumoase minuni ies, intr-adevar, dupa cele mai agitate furtuni.

Facebook Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *