Category: Trairi si sentimente
Stii intrebarile alea care scot pe oricine din sarite? Intrebarile alea care de fiecare data cand iti sunt adresate iti zgarie o circumvolutiune? O zgarie atat de tare incat ajungi sa iti faci griji cu privire la sanatatea ta mentala. Poate exagerez putin, dar de ce e societatea asta atat de…nepasatoare atunci cand e nevoie si saritoare doar in cazul in care este vorba de juicy details?
…. cand ajungi la o rascruce de drumuri.
Orice drum ai urma, trebuie sa iti asumi.
Iti curmi gelozia ce s-a aprins si a pocnit ca o scanteie verde si apasatoare, care iti orbeste privirea clara si iti aprinde focul ce arde mocnit in sufletul tau .
Tacerea mea a fost mai mult ca un raspuns , am trait clipe frumoase langa tine, am trait un vis in mine insumi! Si fiecare fibra a sufletului meu , vibra la auzul vorbelor tale! A fost un infinit posibil , dar ratat datorita dezamagirii mele. A venit intai o adiere de vand si a luat cateva clipe ale fericirii noastre, apoi a venit naprasnicul vant si a luat tot ce-a mai ramas. A luat tot ce mai aveam si a dus undeva de unde nu se va mai intoarce nimeni si nimic!
Nu imi plac unii oameni. Pur si simplu. Nu pot sa spun exact de ce, mai ales in privinta celor pe care nici macar nu-i cunosc bine. Nici de tine nu imi place. Da,da,de tine. Mi se par deplasate gesturile tale si nelalocul lor. Poate tocmai pentru ca nu te cunosc si pentru ca nu stiu cum iti funtioneaza mintea. Pentru ca vorba aia.omul se teme de ceea ce nu cunoaste. Sa ma tem de tine? Asta sa fie motivul pentru care nu te plac? Poate dar poate ca pur si simplu nu imi place putinul pe care il cunosc. Poate ca putinul asta mi se pare arhi-suficient si poate ca nici nu vreau sa am ocazia sa cunosc mai mult.
Sufar de anxietate, grupa mare. De cand ma stiu. Cred ca din burta, chiar. Nu glumesc. Am fost o “sarcina” cu risc mare si din 9 luni de sarcina, 6 luni au fost petrecute de mama in spital. Long story short, cu o saptamana inainte de termen, a cerut voie sa mearga acasa pentru a face un dus in confortul propriei case, pentru a rezolva tot ce mai era de rezolvat pentru venirea mea si pentru a se simti confortabil inainte de nastere. Dupa 5 zile, a revenit la spital pentru un control. La ora 9. Si ce sa vezi? La ora 12 ma nasteam. Am stiut cum sa-i joc farse inca de pe atunci mamei. :))
M-am decis sa scriu despre un fenomen des intalnit. Nu stiu de ce traiam cu impresia ca nu este atat de “popular”. Este vorba despre anxietate.
E noapte târziu și realizezi că e a 100-a noapte în care nu reușești să închizi un ochi. Ai vrea să dormi. Somnul ar fi acum cel mai bun prieten al tău, dar se pare că te-a părăsit. Nu mai stă lipit de tine ca timbrul de plic și mereu dispare. Te evită, se eschivează cumva și te părăsește în cel mai greu moment. Organismul tău acum funcționează pe doza de cafea și în sistem automat. Nu mai ai control asupra lui, nu mai ești tu la volan și in charge. Ești pe sistemul zombie.
Oprește-te! Stai pe loc. Trage puternic aer în piept și oxigenează-te! Fă un pas și fă-l cu îndârjire. E următorul pas din restul vieții tale.
Oprește-te pentru o clipă și uite-te în jurul tău. Privește pentru o secundă cerul plin de nori sau chiar picăturile de apă ce cad din văzduh. Lasă la o parte grijile, nevoile și speranțele deșarte. Azi este o nouă zi. O nouă zi din viața ta. O zi care de tine depinde să fie frumoasă.
Primavara, te astept asa cum asteapta un copil vata de zahar. Cu bratele deschise, cu sufletul deschis si cu speranta-n suflet. Cu dorinta apriga de a te imbratisa si de a nu-ti mai da drumul niciodata.
